Încheiere

Ehei, multe s-au întîmplat în ultimii 2 ani. Dar în ce privește aviația, am de raportat că am abandonat, cel puțin pe durată nedeterminată, cursurile de avion ultraușor. Am trecut la prima și adevărata mea pasiune: elicopterele. În primăvara lui 2012 m-am înscris la Școala Superioară de Aviație Civilă.


Nefiind totuși sigur că sînt în stare să zbor, avînd în vedere experiența cu ultraușorul, mi-am promis că nu mai scriu nimic aici pînă cînd nu ies în simplă pe elicopter.


Ei bine, azi am ieșit în simplă pe elicopter.


Dacă vreți să citiți despre aventurile mele ca elev-pilot de elicopter, am ținut un alt blog despre ele. Se numește punctfix.ro și sper să vă placă. Elicopterul e incomparabil mai mișto decît avionul!

P.S. Cu această ocazie, închei și anonimitatea acestui blog. Iaca!

Inca jumatate de ora

De mult n-am mai zburat în două zile consecutive. Azi, 5 ture de pistă în jumătate de oră.

Vîntu

M-am cam temut de vînt cînd am primit azi SMS-ul, dar mi-am zis: tot e la modă Vîntu, o fi vreun semn. Am prins penultima jumătate de oră înaintea apusului, și cu destul de mult folos, adică 3 tururi de pistă și jumătate, cu touch-and-go și, evident, aterizarea care-i obligatorie.

A trebuit luptat serios cu vîntul, care fiind din stînga complota împreună cu efectul giroscopic împotriva piciorului meu drept. Și nici faptul că, blocînd incorect scaunul, mi-a alunecat în spate la începutul primului tur nu m-a ajutat prea mult. Dar cu o contraderivă sănătoasă, de mai că priveam în față prin geamul lateral, am reușit niște linii aproximativ drepte.

M-am simțit ceva mai bine ca în alte dăți, probabil din cauză că am început să dovedesc inițiativă și să mai fac lucruri și singur. La aterizare instructorul mi-a spus că n-a fost prea rău, ceea ce m-a încurajat.

Am verificat la stația meteo viteza vîntului: 3.5 m/s, cu rafale de 5 m/s.

"Cu mine înveți să zbori!"

Cu mine înveți să zbori! scrie de-acum pe celula Festivalului de școală, trecut recent prin niște revizii atît tehnice, cît și estetice. "Asta sper și eu", i-am răspuns în gînd.

Chemat fiind la aerodrom mai spre seară, am făcut rapid un tur de pistă în cap și m-am urcat în mașină. Festivalul tocmai era scos din hangar cînd am ajuns, și pînă am semnat condica, mă aștepta cu instructorul pregătit pe locul din dreapta.

Am făcut 5 tururi de pistă. La primul, venind pe apropierea finală, habar n-am de ce, am clătinat avionul de parcă la pragul pistei erau numai președinți și șefi de stat, spre mirarea indignată a instructorului, care nu putea vedea niciunul.

Relația mea cu maneta de gaze a devenit ceva-ceva mai cordială. Unde înainte eram cam ca Iranul și Israelul, acuma sîntem mai prieteni -- cam ca Mircea Badea și Elena Udrea. Corecțiile fine în preajma turației de 3000 uneori nu-mi prea ies din prima, dar măcar intențiile de control mi se concretizează în sunetul motorului.

În faza asta simt că principalul meu inamic e nesiguranța în mine însumi. Cînd conduci, dacă trebuie să iei o decizie grea, e mai simplu să te oprești nițel și să te gîndești (ori, dacă ești șoferiță, să pui mîna pe telefon și să suni pe cineva :D ). Dar în zbor cu avionul nu ai luxurile astea, ceea ce pentru începători e uneori descurajant.

Am învățat multe alte lucruri în viața mea, și i-am învățat destule și pe alții, cît să știu că nesiguranța elevului se rezolvă cu experiență și încurajări. Eu deocamdată n-am parte de niciuna, așa că mă descurc cum pot.

Raid la Bistrița cu un Ikarus de vînzare

Chiar mi-era dor de raiduri, și uite că mi s-a împlinit dorința. Instructorul meu ajută la pregătirea unui miting aviatic la Bistrița în weekend-ul următor, și pentru asta și-a dus acolo celălalt avion, YR-5071, un Ikarus C22.

Raidul a fost foarte frumos. A fost prima dată cînd am zburat cu Ikarus C22 și mi-a plăcut.

Primul lucru pe care-l remarci la C22 e vizibilitatea extraordinară. Cabina are uși complet transparente și un parbriz generos, aripa e sus, și tot sus se află și motorul cu elicea. Astfel vizibilitatea e optimă în aproape orice direcție; din privința asta e ca în elicopter.



C22 zboară mai încet, dar cu 95 km/h am făcut 56 de minute de la Tg. Mureș la frumosul aerodrom privat din Bistrița.



Aparatul are comenzi ceva mai simple, dar necesită o anumită obișnuință. Fiecare comandă de schimbare a direcției cu manșa trebuie însoțită de apăsarea corespunzătoare pe un palonier, iar zburînd ceva mai încet, efectul comenzilor poate părea ceva mai întîrziat. Totuși, odată obișnuința formată, zborul cu C22 e cît se poate de relaxant și de plăcut. Sper să mai am ocazia să zbor cu el.



Pe de altă parte s-ar putea să n-o mai am, pentru că instructorul meu îl vinde. Pe această cale vă invit -- din partea dînsului -- să zburați cu Ikarus C22 între 17 și 19 iulie 2010 la mitingul de la Bistrița, sau oricînd după aceea, la aerodromul din Tg. Mureș. Zburînd cu el veți înțelege de ce mulți piloți începători au făcut o mare pasiune pentru acest model. Instructorul meu îl consideră ideal pentru zborul de agrement iar după raidul făcut tind să-i dau dreptate.

Celula lui YR-5071 are 750 de ore, însă motorul are doar 103, după o revizie (RK) efectuată cu piese originale din Germania, de la Franz Rotax. Avionul a trecut verificarea tehnică în 5 mai 2010, verificare valabilă timp de 2 ani.



Principala atracție pentru a-l cumpăra însă reprezintă economia pe care o veți face cu școala de zbor. Cumpărați-l și recuperați o treime din prețul său, plătind numai orele instructorului, nu și orele aparatului. Astfel, cu o investiție destul de mică, veți avea bucuria zborului recreațional cu aparat care poate și mai mult, căci a trecut Carpații, la 2000 de metri.



Instructorul meu, dl. Ioan Mateiu, poate fi contactat prin email pentru orice alte detalii, la adresa ioanmateiu15@gmail.com.