85 de grade

Ieri am venit la aeroclub pentru o oră de teorie; nu ne-am atins de avion. În schimb, azi ne scoatem pîrleala.

Mai întîi am făcut exercițiile obișnuite (pentru stagiul curent), adică: viraje, schimbări de altitudine, și cîteva tururi de pistă. Am urcat pînă la plafonul de nori și-am făcut un superb slalom printre ei.

Apoi instructorul meu a aflat că în comuna Ghindari -- cam la 35 de km de Tg. Mureș -- s-ar afla o jumatate de bidon de ulei de motor. Cunoașteți vreun motiv mai bun sa te sui în avion și să zbori pînă la micul aerodrom din Ghindari? Nici eu.

Am văzut pentru prima dată cum se completează un plan de zbor; dealtfel l-am și păstrat. Poate peste cîțiva ani o să-l pun în ramă, cine știe. Apoi am avut un scurt dar intens curs de navigație aeriană, în decursul căruia, ca să fiu foarte sincer, n-am învățat nimic nou -- dar a fost o recapitulare utilă. Cu pixul și raportorul am făcut o schiță a drumului notată cu puncte de reper, distanțe și timpi.

- De asta te ocupi tu, mi-a zis instructorul.

- Foarte bine, mereu am vrut să navighez un avion, zic. Urc în dreapta?

- Ce să cauți în dreapta? Ești elev pilot, locul tău e în stînga. Mă duci la Ghindari exact pe 85 de grade pe busola GPS, ai priceput?

- Adică să și zbor, să și navighez? m-am îngălbenit eu. Păi eu abia pot să țin linia dreaptă... dacă tre’ să mă și uit după coșurile de la Fântânele, o să ajungem fix la mare!

- Las’ că n-ajungem la mare, zice instructorul. Nu de alta, dar n-avem atîta benzină...

Distanța în linie dreaptă între cele două aerodromuri e cam 32 de km. Am decolat, am virat la dreapta și am căutat pe GPS estul fără două liniuțe și jumătate. Întreg drumul a fost un chin de-a păstra viteza cît de cît constantă, altitudinea undeva între dealuri și spațiul cosmic, precum și capul compas, în timp ce instructorul îmi vîntura nenorocita de hîrtie pe la nas și striga:

- Uite, acuma la stînga tre’ sa trecem pe lîngă Miercurea Nirajului, peste 2 minute la 140 km/h! Ai zburat mai încet, așa că mai stăm juma’ de minut... Ține capul! Peste încă 7 minute tre’ să vedem lacul de la Bezid! Nu înclina, păstrează altitudinea, ține reperul, vezi copacii ăia doi de pe deal? îmi arată spre o pădure de vreo 8 hectare.

Îmi dezlipesc cu un șpaclu ochii de pe altimetru și vitezometru și caut copacii cu pricina; îmi imaginez că i-am găsit și confirm...

După vreo 30 de km depășim ultima culme și ne găsim fix deasupra comunei Ghindari.

- Unde-i aerodromul? mă interoghează. Hai, să văd că-l găsești!

- Trag cu ochiul în stînga și-n dreapta... văd doar dealuri, case, grădini.

- No, nu l-ai văzut încă? zice nerăbdător.

Mă holbez mai atent la peticele colorate de mai jos. Nu văd nimic care să fie dreptunghiular și cu numere în capete. În schimb am văzut o turmă de oi. Tot capete numărate și-acolo.

Exasperat, instructorul se proptește în manșă. Avionul pune botul în jos ca un Zero la Pearl Harbour și stomacul meu decolează spre Lună și stele; dar văd, în sfîrșit, pista fix sub elice.

- Vădvădvădvădvăd!, îmi doresc eu orizontala cu voce tare. Instructorul redresează, cheamă pe frecvența locală, și facem un tur de pistă ca să aterizăm cu vîntul în față.

Cînd am coborît din avion eram ud de sus pînă jos. Mateiu era de mult jos, discutînd cu omul locului, Zoli, pe cînd am coborît eu pe aripă. Pe șoseaua aflată la nici 50 de metri, o mașină oprise să ne vadă aterizarea și toată familia îmi admira probabil tricoul și pantalonii uzi.

“Gata”, îmi zic. “La întoarcere îl rog să mă lase în dreapta, să trag un pui de somn sau măcar să respir ca lumea.” Dar pînă am decolat, mi-a revenit curajul; din păcate, oboseala și-a spus cuvîntul (da, la mine oboseala vorbește) și am zburat mai prost la întoarcere ca la venire.

În total am strîns 1 oră și 45 de minute, cel mai lung zbor de pînă acum - precum și prima aterizare pe alt aerodrom decît ACTM.

La aterizare:

- Ce, ai obosit? mă întreabă dl. Mateiu.

- Păi... un pic. Dvs. n-aveți nimica? întreb.

- Eu?! Pai mie aici jos mi se face rău, tre’ sa urc ca să-mi treacă... După vreo 5 ore de zbor încep și eu să simt ceva.

Așa o fi cînd ai peste 1000 de ore de zbor în buzunar...