Un pilot de la un aerodrom vecin a aterizat și ne-am dus să-l salutăm.
- Cu ce treabă prin Mureș?
- M-a trimis nevasta la piață, după morcovi...
Vreo oră mai tîrziu, respectivul intra pe poarta aerodromului cu o sacoșă cu morcovi, pe care-a depus-o pe locul liber din avion, după care a decolat spre nevastă...
- Altu' care adoptă orice scuză, numai să zboare, comentează instructorul meu.
De dimineață, unul din ceilalți elevi, programat să facă un raid în simplă comandă pînă la Cluj și-napoi, a scăpat de stres datorită vremii cam capricioase. Totuși, spre prînz norii s-au răsfirat, vîntul bătea destul de constant dinspre vest -- adică din față, la decolare, și am putut zbura 45 de minute pentru 5 tururi de pistă.
A treia decolare mi-a ieșit aproape bine. Am rulat drept, botul s-a ridicat și l-am temperat doar atît cît trebuia, apoi am făcut palierul doar cu mici deviații de la orizontală.
Evident, celelalte decolări nu mi-au ieșit chiar atît de bine, dar totuși cred că nu mai am probleme majore cu ele.
În ce privește revenirea la sol, am reușit -- și mulțumită vîntului din față -- niște aterizări scurte și destul de corecte, deși nu le-am făcut încă pe de-a-ntregul singur.
La al doilea tur de pistă, imediat după virajul doi, am zărit ceva mai jos și spre stînga un uliu care plana fără nicio grijă, probabil cu mintea la vreun șoarece. Am făcut greșeala să i-l arăt instructorului:
- Ha! exclamă el și azvîrle manșa cît colo. Avionul pică spre uliu, care intră în panică precum o găină fugărită prin curte; instructorul, cu gura pînă la urechi, îl zburătăcește vreo două secunde și apoi redresează avionul.
- Ăsta amu' mere acasă la maică-sa și zice "Mamă, m-o atacat o pasăre maaare, maaaare de-am făcut pe mine..."
"Nici eu nu-s prea departe", mă gîndesc eu, controlîndu-mi respirația ca să-mi cedeze greața...
La ultima aterizare, instructorul a preluat comunicațiile, ca să mă pot eu concentra mai bine la apropierea finală:
- Turnul, sîntem pe finală, în două minute aterizăm și încheiem, 5044.
- 5044, numai bine, domnu' Mateiu! îl recunoaște controlorul de trafic de la aeroport.
După zbor, instructorul -- la îndemnul și cu ajutorul unuia dintre elevi -- a produs un aeromodel Piper galben, pe care arde de nerăbdare, de vreo 2 zile de cînd l-a cumpărat, să-l gonească pe deasupra aerodromului.
În pereche cu aeromodelul celuilalt elev, cele două aparate au făcut acrobații, atît intenționate cît și mai puțin intenționate, pînă cînd Piper-ul instructorului, dotat cu un motor electric ceva mai leneș, a abandonat ieșirea dintr-o limită și s-a proptit în iarba pistei.
Cu ocazia asta i s-a stricat comanda de direcție astfel că nu mai putea fi pilotat în linie dreaptă, așa că toată distracția a durat doar vreo jumătate de oră. După operație, pacientul a fost diagnosticat cu un servomotor distrus și depozitat pentru reparații ulterioare...
