Frustrări

- Mă, tu ești din ăia care dau rezultate numai sub tensiune. Las' că "dataviatoare" mă apuc să urlu la tine de cum ajungi la avion!

Primele 2-3 tururi de pistă mi-au ieșit așa de prost, că instructorul s-a enervat și s-a apucat iar de strigat; următoarele au început să-mi mai iasă, dînsul crede că din cauză că a tot strigat la mine. Eu nu-s chiar așa sigur...

Din cele 7 tururi în total, am reușit abia două decolări OK, dar cu aterizările încă e greu. Am tras prea devreme de manșă la una dintre ele, și nemaiavînd suficientă portanță, am cam dat avionul de pămînt.

- 5044, s-a cam trîntit, se trezește controlorul de zbor să comenteze -- unul din ceilalți elevi.

- Apăi am vrut să-l las să vadă ce-a făcut, îi răspunde instructorul referindu-se la mine... Apoi către mine:

- Hai să mai facem două-trei, să nu te duci supărat acasă, să poți zice și tu că ești pilot!

Următoarea aterizare a fost lină.

- Bravo dom'le! Ai văzut că se poate?!

- Ce... eu?! Cam cît am comandat eu aterizarea asta?

- Păi, cam 75%!

Nu-i rău, numai de-aș ști ce-am făcut de mi-a ieșit, ca să-mi iasă și altă dată...

5 ani de sănătate

Am fost la București pentru examenul medical clasa a 2-a, necesar examenului de licență de pilot. Documentul e valabil 5 ani, deci în mod oficial, în următorii 5 ani voi fi sănătos tun :D

Pentru cei care sînt curioși la ce trebuie să se aștepte, treaba stă în felul următor:
  • ar fi bine să nu mîncați în dimineața respectivă;
  • totuși să beți apă, altfel examenul de urină o să vă dea de furcă atît la toaletă cît și după aia, la analiză;
  • singura chestie demnă de menționat e înțepătura din deget, care nu e demnă de menționat;
  • lăsați-vă definitiv de fumat;
  • aduceți niște bani (pe mine m-a costat 150 de lei);
  • cu totul, treaba durează cam jumătate de oră, dar se poate întîmpla să așteptați la coadă;
  • e nevoie doar de cartea de identitate;
  • e bine să vă opriți telefonul în timpul testelor auzului, că altfel orice network hand-over o să interfereze cu aparatul;
  • lăsați-vă definitiv de fumat;
  • rețineți-vă greutatea și înălțimea;
  • niciodată, sub nici o formă, nu înstrăinați documentul primit; faceți numai copii xerox;
  • tensiunea și EKG sînt influențate de stres, așa că fiți relaxați și liniștiți;
  • lăsați-vă definitiv de fumat!

Asta a fost luni; abia azi am mai zburat. 50 de minute, 5 tururi de pistă printr-un aer tare ca piatra, iute ca... melcul, din fericire. Am avut mici probleme cu scaunul, care are un defect la fixare, astfel că la două decolări, proptindu-mă cu nădejde în palonierul drept, scaunul a alunecat în spate, și apoi abia atingeam pedalele cu vîrfurile picioarelor. Ce să fac dacă-s mic!

- Te duci la mecanic și-i ceri o pernuță pentru spate, cum au planoristele noastre de 15 ani, îmi spune instructorul. Tre' să ai genunchii flexați, ca să-ți poți ține mîna cu manșa rezemată pe picior.

Ceva mai devreme zburase cu planorul, remorcat de Wilga aeroclubului, și făcuse cîteva figuri dificile. La ora respectivă eram în oraș și l-am văzut din întîmplare, provocînd și trecătorii -- curioși la ce mă holbez transfixat în mijlocul drumului -- să fie spectatori ad-hoc...

Cît despre mine, ultima parte a aterizării îmi iese, cu chiu cu vai, în sensul că probabil aș putea s-o execut singur fără să mor ori să distrug aparatul. Apropierea însă nu s-a prins de mine, căci încă mi-e greu să apreciez dacă la puterea pe care i-o dau, motorul mă poate duce pînă la pistă sau ba. De cîteva ori mi s-a părut că da, iar instructorul a zis că nu.

- Tre' să-ți iasă o dată, prima dată, îmi spune dînsul. După aia, următoarea dată iar n-o să-ți chiar iasă, dar de-atunci încolo o să fie tot mai bine...!

Uliu, morcovi și aeromodele


Un pilot de la un aerodrom vecin a aterizat și ne-am dus să-l salutăm.

- Cu ce treabă prin Mureș?

- M-a trimis nevasta la piață, după morcovi...

Vreo oră mai tîrziu, respectivul intra pe poarta aerodromului cu o sacoșă cu morcovi, pe care-a depus-o pe locul liber din avion, după care a decolat spre nevastă...

- Altu' care adoptă orice scuză, numai să zboare, comentează instructorul meu.

De dimineață, unul din ceilalți elevi, programat să facă un raid în simplă comandă pînă la Cluj și-napoi, a scăpat de stres datorită vremii cam capricioase. Totuși, spre prînz norii s-au răsfirat, vîntul bătea destul de constant dinspre vest -- adică din față, la decolare, și am putut zbura 45 de minute pentru 5 tururi de pistă.

A treia decolare mi-a ieșit aproape bine. Am rulat drept, botul s-a ridicat și l-am temperat doar atît cît trebuia, apoi am făcut palierul doar cu mici deviații de la orizontală.

Evident, celelalte decolări nu mi-au ieșit chiar atît de bine, dar totuși cred că nu mai am probleme majore cu ele.

În ce privește revenirea la sol, am reușit -- și mulțumită vîntului din față -- niște aterizări scurte și destul de corecte, deși nu le-am făcut încă pe de-a-ntregul singur.

La al doilea tur de pistă, imediat după virajul doi, am zărit ceva mai jos și spre stînga un uliu care plana fără nicio grijă, probabil cu mintea la vreun șoarece. Am făcut greșeala să i-l arăt instructorului:

- Ha! exclamă el și azvîrle manșa cît colo. Avionul pică spre uliu, care intră în panică precum o găină fugărită prin curte; instructorul, cu gura pînă la urechi, îl zburătăcește vreo două secunde și apoi redresează avionul.

- Ăsta amu' mere acasă la maică-sa și zice "Mamă, m-o atacat o pasăre maaare, maaaare de-am făcut pe mine..."

"Nici eu nu-s prea departe", mă gîndesc eu, controlîndu-mi respirația ca să-mi cedeze greața...

La ultima aterizare, instructorul a preluat comunicațiile, ca să mă pot eu concentra mai bine la apropierea finală:

- Turnul, sîntem pe finală, în două minute aterizăm și încheiem, 5044.

- 5044, numai bine, domnu' Mateiu! îl recunoaște controlorul de trafic de la aeroport.

După zbor, instructorul -- la îndemnul și cu ajutorul unuia dintre elevi -- a produs un aeromodel Piper galben, pe care arde de nerăbdare, de vreo 2 zile de cînd l-a cumpărat, să-l gonească pe deasupra aerodromului.



În pereche cu aeromodelul celuilalt elev, cele două aparate au făcut acrobații, atît intenționate cît și mai puțin intenționate, pînă cînd Piper-ul instructorului, dotat cu un motor electric ceva mai leneș, a abandonat ieșirea dintr-o limită și s-a proptit în iarba pistei.



Cu ocazia asta i s-a stricat comanda de direcție astfel că nu mai putea fi pilotat în linie dreaptă, așa că toată distracția a durat doar vreo jumătate de oră. După operație, pacientul a fost diagnosticat cu un servomotor distrus și depozitat pentru reparații ulterioare...

Sub scrutinul SRI

Se pare că blogul ăsta mă îndeamnă la aliterații cu litera S.

Azi am zburat 50 de minute în care am făcut 4-5 tururi de pistă. Numărul nu e prea fix pentru că într-unul din tururi, executat cu multă măiestrie de instructorul meu, am fost doar martor, turul fiind o demonstrație de zbor la joasă altitudine.

La primul zbor am avut vînt din față, și avionul s-a ridicat atît de repede de parcă eram într-un lift. Apoi însă direcția vîntului s-a schimbat cu 180 de grade, astfel că următoarele decolări au fost lungi, și aterizările la fel.

La al treilea tur, după virajul 2, urmărind pista am văzut două mașini care au intrat pe ea și s-au oprit în capăt. Cîțiva bărbați au coborît și discutau între ei.

- Cine dracu' or fi ăia?! se miră instructorul.

- Habar n-am, zic. Au intrat fără nicio problemă și au parcat fix în capul pistei, n-are nimeni treabă cu ei?!

Aterizăm și mecanicul ne edifică:

- Or fost ăștia de la SRI, ne spune conspirativ. Mîine vine ăsta, Geoană, și or vrut să vadă ce și cum...

Vînt de la sud

Toată săptămîna a plouat, dar azi cel mai mult. Ieri am făcut 4 ore de teorie și speram ca azi să fie senin și să putem zbura de la ora 2, dar a plouat întruna și abia pe la prînz s-au dus norii. Am păstrat telefonul la îndemînă, dar SMS-ul n-a venit. "O fi prea udă pista", îmi zic.

Pe la 3 fără ceva sună.

- Mi-am uitat telefonul acasă, îmi spune instructorul. Ce faci, nu vii la zbor?

- Păi, nu cam bate vîntul? zic eu cu ochii la vîrfurile copacilor.

- Nooo, îi numa' bine, zice. Haida că te-aștept!

Mîneca de vînt era umflată bine, cu coada spre pistă - deci vînt din stînga. Adică presiunea pe palonierul drept, la decolare, va trebui să fie mult mai mare. Evident că nu mi-a ieșit, avionul era pe tot cîmpul la decolare, nu reușeam nicicum să-l îndrept; pînă la urmă am decolat cu chiu cu vai și-am anunțat Turnul Mureș de "lucru în zonă la 400 de metri".

Din păcate prea mult timp n-am avut, dar în jumătate de oră am reușit să înghesui două tururi de pistă și jumătate. Jumătatea în cauză a fost așa:

- Te las să faci tu singur tot, zice.

Bună treabă. Trebuie să zbor cu nasul în vînt, și înclinat pe dreapta, și în același timp să păstrez linia dreaptă. Ascendențe și descendențe termice îmi dădeau toate planurile peste cap; practic mă încurcau curenți și pe orizontală, și pe verticală.

- Ce nu poți să tai sinusoida și să zbori drept?! se revoltă instructorul, referindu-se la traiectoria noastră care numai dreaptă nu era.

Ajung cu chiu cu vai la virajul 3; viteza bună, altitudinea bună. Ies pe reper, pe latura mică; îmi amintesc că la turul precedent instructorul mi-a explicat că trebuie să luăm virajul 4 mai strîns, pentru că vîntul oricum ne va împinge spre nord, așa că aștept mai mult decît normal și apoi înclin avionul la dreapta. Reduc turația, dar viteza nu rămîne deloc constantă; termicele ba mă urcă, ba mă coboară, și îmi bat capul și cu vîntul lateral. Ca să păstrez viteza constantă cît de cît variez destul de tare altitudinea, mai jonglez cu turația; ies din viraj, mai reduc, scot flapsurile, pornesc pompa suplimentară, ochesc pragul pistei dar viteza îmi urcă la 130... Turația deja e redusă, așa că trag de manșă ca să încetinesc, dar atunci nu mai cobor. Mă trezesc aproape de pragul pistei cu vreo 40 de metri mai sus decît ar trebui.

- No, ce-ai făcut? Ești prea sus, ai viteză mare și pista uite-o... Ai intrat mult prea tîrziu în 4!

- Ratăm?

- Ratăm, normal!

Bag flapsurile și împing gazul în plin, trăgînd de manșă; am ratat aterizarea...

La final, rulînd spre hangar, instructorul era cam dezamăgit.

- No, cum a venit un pic de vînt, ai uitat cum se decolează! Ți-am zis: bagă dreptul progresiv, pe măsură ce ambalezi, ca să rulăm drept!

Adevărul e că apăsam pedala cu toată puterea, și totuși avionul decola în diagonală spre stînga. Nu știu cum ar fi trebuit să apăs ca să meargă drept... Toată treaba asta cu vîntul din stînga mi se pare cam grea. Uf!

Miting aviatic la Ghindari




Cei de la micul aeroclub din Ghindari au organizat azi un la fel de mic miting aviatic, la care am ajuns și eu, cu mașina personală; la fel și alți doi elevi ai aceluiași instructor.

Avioanele s-au strîns pe la 10 dimineața, iar 5044 a ajuns printre ultimele, asta pentru că a zburat în formație cu 5071, un Ikarus C22 care și-a tras nasul bătrînește vreo juma' de oră pe drum în timp ce Festivalul făcea ture în jurul lui ca un vultur în expectativă. (Viteza de croazieră la C22 e doar vreo 90 km/h, în timp ce Festivalul "aleargă" la vreo 140-160.)



Attila Goger -- "coada" celebrilor Hawks of Romania -- ne-a lăsat cu gurile căscate demonstrînd că nu e nevoie de o Extra ca să dansezi pe cer. Doar un deltaplanist cu motor a produs aceeași admirație în rîndurile spectatorilor.



Apoi, cum șoseaua e foarte aproape de pistă, trecătorii opreau mașinile și erau încîntați să afle că pot da o tură cu unul din avioanele prezente contra unei sume nu prea mari. Pentru cîțiva, prima șansă de a zbura în viață a însemnat trecerea întîmplătoare cu mașina pe drumul ce vine de la Sovata...

Am avut modestul rol de a da "liber" la elice pentru cîteva astfel de zboruri, apoi am făcut la rîndul meu 3 tururi de pistă, care însă nu mi-au ieșit prea strălucit. Pista de la Ghindari are o mică "dîlmă" pe la mijloc, astfel că la a doua aterizare, căutînd să țin roata din bot cît mai mult în aer, am simțit rușinea de a freca solul cu coada cînd am trecut peste denivelarea respectivă. Și nu știu pentru ce motiv m-am cam contrazis cu avionul pe motive de zbor orizontal.

Totuși, am strîns 25 de minute în condiții de trafic destul de intens și pe un aerodrom străin...
 

© Copyright Hai la zbor! . All Rights Reserved.

Initial design by TemplateWorld

Blogger Template created by Deluxe Templates