5 ani de sănătate

Am fost la București pentru examenul medical clasa a 2-a, necesar examenului de licență de pilot. Documentul e valabil 5 ani, deci în mod oficial, în următorii 5 ani voi fi sănătos tun :D

Pentru cei care sînt curioși la ce trebuie să se aștepte, treaba stă în felul următor:
  • ar fi bine să nu mîncați în dimineața respectivă;
  • totuși să beți apă, altfel examenul de urină o să vă dea de furcă atît la toaletă cît și după aia, la analiză;
  • singura chestie demnă de menționat e înțepătura din deget, care nu e demnă de menționat;
  • lăsați-vă definitiv de fumat;
  • aduceți niște bani (pe mine m-a costat 150 de lei);
  • cu totul, treaba durează cam jumătate de oră, dar se poate întîmpla să așteptați la coadă;
  • e nevoie doar de cartea de identitate;
  • e bine să vă opriți telefonul în timpul testelor auzului, că altfel orice network hand-over o să interfereze cu aparatul;
  • lăsați-vă definitiv de fumat;
  • rețineți-vă greutatea și înălțimea;
  • niciodată, sub nici o formă, nu înstrăinați documentul primit; faceți numai copii xerox;
  • tensiunea și EKG sînt influențate de stres, așa că fiți relaxați și liniștiți;
  • lăsați-vă definitiv de fumat!

Asta a fost luni; abia azi am mai zburat. 50 de minute, 5 tururi de pistă printr-un aer tare ca piatra, iute ca... melcul, din fericire. Am avut mici probleme cu scaunul, care are un defect la fixare, astfel că la două decolări, proptindu-mă cu nădejde în palonierul drept, scaunul a alunecat în spate, și apoi abia atingeam pedalele cu vîrfurile picioarelor. Ce să fac dacă-s mic!

- Te duci la mecanic și-i ceri o pernuță pentru spate, cum au planoristele noastre de 15 ani, îmi spune instructorul. Tre' să ai genunchii flexați, ca să-ți poți ține mîna cu manșa rezemată pe picior.

Ceva mai devreme zburase cu planorul, remorcat de Wilga aeroclubului, și făcuse cîteva figuri dificile. La ora respectivă eram în oraș și l-am văzut din întîmplare, provocînd și trecătorii -- curioși la ce mă holbez transfixat în mijlocul drumului -- să fie spectatori ad-hoc...

Cît despre mine, ultima parte a aterizării îmi iese, cu chiu cu vai, în sensul că probabil aș putea s-o execut singur fără să mor ori să distrug aparatul. Apropierea însă nu s-a prins de mine, căci încă mi-e greu să apreciez dacă la puterea pe care i-o dau, motorul mă poate duce pînă la pistă sau ba. De cîteva ori mi s-a părut că da, iar instructorul a zis că nu.

- Tre' să-ți iasă o dată, prima dată, îmi spune dînsul. După aia, următoarea dată iar n-o să-ți chiar iasă, dar de-atunci încolo o să fie tot mai bine...!

3 comentarii:

Anonim spunea...

concluzia concluziilor...LASATI-VA DE FUMAT!:))
cer senin ,sa ne auzim cu bine..si aterizari cat mai reusite..si dupa cum se zice..:"O aterizare buna e aceea dupa care poti pleca pe picioarele tale. O aterizare excelenta e aceea dupa care se mai poate utiliza si avionul"
flysebi

Anonim spunea...

Doar la Bucuresti se face examenul medical?

Mersi

Fery.

Anonim spunea...

@Fery: din ce-mi amintesc, se poate să le faci și în orașul tău și să le trimiți apoi la București, dar durează mult mai mult.

Cel mai bine te îndrumă instructorul de zbor.

Trimiteți un comentariu

Tu ce zici?

 

© Copyright Hai la zbor! . All Rights Reserved.

Initial design by TemplateWorld

Blogger Template created by Deluxe Templates