Luăm măsuri

Vinerea trecută, pe Clinceni, a murit un pilot cu 320 de ore, care zbura pe un avion de același tip cu cel pe care fac eu școala. Instructorul a analizat problema pe toate părțile și azi la zbor mi-a comunicat:

- A venit prea înfundat, s-a pus jos ca un bolovan. Dacă plana mai mult, scăpa... De azi încolo facem virajul 3 mai repede și chiar, contrar cu ce-am scris eu în materialul teoretic, îl facem un pic în coborîre, ca să avem hipodromul la îndemînă.

- Deci reducem la 3500 înainte să intrăm? întreb.

- Nu știu încă, vedem la cît reducem, dar e clar că tre’ să rămînem aproape de hipodrom. Tre’ să-mi faci treiul tangent la linia mediană a hipodromului, ai priceput? Cît ai avut la geometrie?

- 9.90, zic eu cu gîndul la admiterea la facultatea de mate.

- Aaa, păi de-aia nu te pricepi, mă ia el. Eu dacă luam 9 la un examen mi se părea un dezastru!

Azi am făcut 5 tururi de pistă. La al patrulea, în timp ce zburam frumos paralel cu pista în “downwind”, zice:

- Dacă rămîi fără motor, cauți imediat cîmpul și te îndrepți spre mijlocul lui. Dacă ești prea sus, faci un mic tur ca să pierzi altitudinea. Ai priceput?

- Am priceput, zic eu, cu gîndul că încă-i stă mintea la accidentul de vineri.

- Bun. Hai! - și întinde mîna și oprește motorul... Aveam 120 km/h la 200 de metri. Elicea s-a mai învîrtit un pic și s-a oprit cu o pală-n sus, și inima mea la fel.

- Manșa-n jos, că pierdem viteza! strigă el și împinge manșa.

Acum pe lîngă elicea oprită, vedeam și pămîntul gonind spre mine.

- 180 spre dreapta, ochim centrul cîmpului, ține 120, ieși pe drum, cam asta-i panta, scoate flapsurile dar numai la 30 de grade. Nu ne trebuie salcia, că se vede drumul, ține direcția, facem prima redresare: atît! Nu-i scăpăm botul, a doua redresare: atît, exact la orizontală, simți cum se lasă singur? Pe măsură ce coboară tragem manșa să ridicăm botul, trage, trage, trage, am pus roțile jos, trage la maxim, gata! Ține drumul! Frînează, ține direcția, bagă flapsurile, oprește stația, pornește pompa, pune contactul, întoarcem pe loc și decolăm iar...

Am reușit ca azi să-mi mai aduc aminte din lucrurile pe care ultima dată le mai uitam. O fi ajutat și faptul că, la sfatul instructorului, am făcut acasă două tururi de pistă imaginare, din fotoliu, parcurgînd în cel mai mic detaliu toate etapele. Doar după ultima aterizare, deși știam bine să nu fac asta, am redus prea tare gazul și s-a oprit elicea înaintea degajării. Mi-e ciudă pe mine cînd nu le pot face pe toate deodată...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Tu ce zici?

 

© Copyright Hai la zbor! . All Rights Reserved.

Initial design by TemplateWorld

Blogger Template created by Deluxe Templates